…si la sfarsit a mai ramas cosmarul de Oliviu Craznic

OLYMPUS DIGITAL CAMERAtitlu: …si la sfarsit a mai ramas cosmarul

autor: Oliviu Craznic

gen: supranatural

anul aparitiei: 2010

cumpara: elefant

Romanul horror al lui Oliviu Craznic se bazeaza pe cronici medievale. Actiunea cartii se petrece in Castelul Ultimelor Turnuri, unde lucrurile merg cu adevarat Rau. Invitat la nunta unei necunoscute intr-un castel bantuit de diavol, nobilul decazut Arthur de Seragens se trezeste prins intr-o ingrozitoare plasa a nebuniei, tradarii si crimei. In vreme ce oaspetii mor in jurul lui unul dupa altul intr-un mod misterios, secerati de un dusman inuman, Arthur intrezareste cu groaza cum latul se strange in jurul singurei persoane de care i-a pasat vreodata, superba Adrianna de Valois, tanara fiica a intunecatului si temutului sef al Politiei. Panicat si confuz, Arthur se vede astfel nevoit sa incheie o alianta fragila si controversata cu cei mai puternici dintre supravietuitori, care au inceput deja o ancheta in intuneric, impreuna dar suspectandu-se unii pe altii: vicontele de Vincennes, prietenul din copilarie al lui Arthur, versat in intrigile de salon, logician si vanator iscusit; baronul german Von Walter Calatorul, ale carui peregrinari prin locuri uitate de lume l-au adus de atatea ori in fata unor adevaruri de neindurat; frumoasa si imorala Giulianna Sellini, despre care se spune in soapta ca i-a sedus deodata pe Dumnezeu si pe Diavol; fostul preot Huguet de Castlenove, acum un spadasin periculos, al carui drum presarat cu cadavre duce la o amanta misterioasa; ducele de Chalais, puternic si crud stapanitor al tinutului, rafinat, aratos si incapabil de a-si stapani pornirile violente; si, mai ales, barbatul care conduce investigatia si de care se tem toti, caci o singura vorba a lui poate aduce rugul – Albert de Guy, inchizitorul…

Wow. Asta este singurul cuvant cu care pot sa incep recenzia pentru aceasta carte. A fost incredibila (putin spus credeti-ma).

Ne plangem de ceva vreme ca fiintele supranaturale sunt tratate ca pe niste eroi uitand defapt care sunt radacinile lor , si mai ales pentru ca traim intr-o tara de unde putem extrage legende ale supranaturalului care sa ne ridice parul pe noi , aceasta carte a fost o gura de aer binevenita. Oliviu Craznic incearca sa repuna in miscare miturile si cronicile medievale intr-un roman care te va tine cu sufletul la gura.

Nobilul Arthur este invitat la o nunta oarecum ciudata. Mireasa , cea care l-a invitat , nu ii este nicidecum o prietena intima , apropiata dar iata-se cu invitatia in mana alegand in ultima clipa sa participe. Ajuns acolo lucrurile incep sa devina din ce in ce mai ciudate. Toti invitatii par ca joaca un rol , crezand in prima faza ca e doar pentru a proteja reputatia marchizei in fata viitorului sau sot , dar odata cu moartea primului invitat lucrurile incep sa mearga din ce in ce mai rau. Pe masura ce invitatii mor unul cate unul , Arthur si bunul sau prieten , vicontele de Vincennes , sunt pusi in fata unui fapt inimaginabil: daca asasinul nu este defapt o persoana ci ceva? Cine este pana la urma acest ceva ? Va las sa descoperiti singuri.

Desi la inceput am fost putin reticenta din cauza descrierii lungi , cand s-a intrat in poveste de-abinelea , descrierea a fost cea care ma ajutat sa inteleg povestea si care a facut defapt sa ma captiveze. Tema principala in acest roman este desigur lupta dintre Bine si Rau. De partea binelui fiind Inchizitia din acele vremuri si de partea raului personajele principale din miturile si cronicile medievale. Desigur , intalnim si tema iubirii reprezentata de inflorirea dragostei din partea lui Arthur pentru vicontesa Adrianne , descrisa ca un inger.

Misterul te va tine legat de romanul asta , te asigur ! Am incercat sa intuiesc cine ar putea fi autorul crimelor , si desi intuitia ma ajuta deseori , de data asta m-a invartit ca o masina de spalat. Cand credeam ca sunt cumva pe-aproape sa ghicesc , atunci se schimba total situatia.

Finalul ,este unul neasteptat si , dupa cum v-am mai spus si in alte recenzii , ador autorii care tin tonul realist , fara si au trait fericiti pana la adanci batraneti. Oliviu Craznic este unul dintre ei. Si pentru asta , ii multumesc. Ii mai multumesc ca mi-a readus increderea in autorii romani.

Nota mea:

3 gânduri despre “…si la sfarsit a mai ramas cosmarul de Oliviu Craznic

  1. e superba cartea asta …ma bucur ca acest om a reusit sa realizeze ceva demn de citit in ceea ce priveste originalitatea legendelor si a reaturilor miice si nu s-a dat dupa turma si a distrus ceea ce e esential …ma incanta asta si poate o voi lectura si eu cu siguranta am sa o fac ..omul asta merita mult , multe multe laude …

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s