Ultima noapte de dragoste , intaia noapte de razboi de Camil Petrescu

Titlu: Ultima noapte de dragoste , intaia noapte de razboi

Autor: Camil Petrescu

Anul aparitiei: 1930

Gen: Dragoste , Istorie

LIBRIS | ELEFANT

*aceasta recenzie nu este un comentariu sau o caracterizare ci doar parerea unei eleve care a fost , mai mult sau mai putin , obligata sa citeasca aceasta carte

„La aparitie, in 1930, romanul lui Camil Petrescu, Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi, a surprins critica prin caracterul lui aparent neunitar. O poveste clasica de dragoste si un jurnal de razboi, greu de legat intre ele. Persoana intai a naratiunii nu parea suficienta pentru a fi citite impreuna. Si mai era ceva, impresia, nu chiar usor de formulat, ca nici gelozia, nici razboiul nu aveau infatisarea cunoscuta din alte romane ale vremii. Ceea ce critica n-avea cum sa stie inca era ca, sub ochii ei, se petrecea o reforma a romanului pe cat de profunda, pe atat de radicala, si ca, in pofida inertiei unui gen devenit foarte popular, romanul nu va mai fi niciodata acelasi dupa Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi.“, Nicolae Manolescu

Ce licean nu a trebuit sa citeasca aceasta carte? Va asigur ca fiecare a trecut prin romanul lui Camil Petrescu pentru bac. Actiunea din cartea intai chiar m-a atras si am citit fiecare cuvant. Partea cu razboiul ,pot sa zic ca am urat-o. Pentru ca a fostplictisitoare.

In prima parte ne este prezentata iubirea dintre Stefan si Ela. Casatoria celor doi nu a fost una din dragoste ci Stefan s-a indragostit de felul in care Ela ii „gadila” orgoliul punandu-i intrebari despre filozofie sau cum prefera sa stea numai ei doi pe unde mergeau. Desi Ela este prezentata prin ochii lui Stefan iar romanul fiind subiectiv, ii dai dreptate lui , mi s-a parut cel mai complex personaj. Mi-a placut genul de femeie care se muleaza dupa tine , te face sa te simti cel mai implinit ca apoi sa vezi ca defapt face asa cu toti barbatii. Desi urasc genul asta de femei in viata reala , in personaj am indragit-o. Stefan mi s-a parut pe alocuri aberant si exact genul ala de barbat care asteapta sa fie pus pe primul loc peste tot , egoist si analizand fiecare gest fara o singuranta pe el.

Partea a doua , repet , m-a plictisit enorm. Am citit cu greu paginile in care a fost detaliat razboiul chiar daca am inteles ca acest razboi a fost modalitatea lui Stefan de a o inlatura pe Ela din viata lui , refacandu-se sentimental chiar daca a trebuit sa treaca prin aceasta tortura. Scena cea mai interesanta din cartea a doua a fost cea de la sfarsit cand vedem un altfel de Stefan care chiar daca tot isi mai pune intrebarea esentiala: „m-a inselat sau nu” isi da seama ca , chiar nu mai conteaza si ii lasa acesteia casa cu tot ce contine impreuna cu trecutul lor.

Fiind o lectura obligatorie s-a clasat pe locul 3 sau 4 din topul meu personal. Prima carte care mi-a placut enorm a fost Maitreyi , a doua Ion si nu ma pot decide intre Morometii sau romanul lui Camil Petrescu pentru locul 4.

Nota mea:

P.S. Ma simt foarte bine facand prima recenzie la un roman romanesc. Yaay me !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s